Angela Marinică a absolvit Colegiul Național Gheorghe Lazăr din București în 2012 și a decis continuarea studiilor în Danemarca, la International Business Academy. Actualmente se află în Bruxelles, fiind studentă a la EPHEC, Haute École Économique et Technique, după ce a optat pentru o bursă Erasmus în anul II. Angi a prins gustul călătoriilor și dorinței de a explora necunoscutul atunci când a început studiile în străinătate.

Care a fost motivaţia ta de a aplica la studii în străinătate?

Trebuie să recunosc că nu a fost ceva ce mi-am dorit dintotdeauna; la început a fost pur şi simplu o idee ce suna destul de bine din câte auzisem de la câţiva prieteni plecaţi la studii în Anglia. Am avut dubii până în ultimul moment aşa că am decis să aplic în România. Am trecut examenul de admitere, am intrat cu bursă la aeronautică, dar în final cred că ceea ce m-a motivat să plec a fost nevoia de schimbare şi dorinţa de a-mi dovedi că se poate mai bine. Şi aşa a fost.

Ştim că distanţa şi dorul de casă ne pot face să stăm pe gânduri când vrem să luăm o astfel de decizie. Cum e să fii atât de tânăr şi să te afli la aproximativ 2500 km distanţă de casă?

E adevărat că de multe ori e comod să stai aproape de familie, prietenii din copilărie, în oraşul în care ştii cafenelele pe dinafară şi umea vorbeşte aceeaşi limba ca şi tine. Totul e bine şi frumos acasă şi pare că nu are sens să dăm cu piciorul la ceea ce avem deja pentru o experienţă oarecum incertă, nu?

Să fii la o aşa distanţă de casă e o adevărată aventură, care a început din momentul în care am aterizat cu zeci de bagaje într-o ţară în care nu am mai fost niciodată şi singurul cuvânt pe care îl ştiam era: „Hej!”. Treptat, devii din ce în ce mai independent. După câteva săptămâni de paste şi salate, descoperi că poate să fie amuzant să găteşti şi să iei cina cu oameni ce vin din altă ţară, uneori de pe alt contient, studenţi pe care abia i-ai cunoscut, dar ştiţi deja că aveţi minim două lucruri în comun: un oarecare dor de casă, dar mai ales dorinţa de a reuşi.

În orice ţară găsim lucruri bune dar şi lucruri rele. Ce îţi place cel mai mult în şi la ţara în care studiezi?

Iniţial am plecat la studii în Danemarca, ţara bicicletelor, designului futurist şi energiei regenerabile. Stereotipurile pe care le auzi înainte de a trăi într-o altă ţară nu prea au legătură cu ceea ce găseşti acolo. Încă din aeroport, am întâlnit una din viitoarele colege de facultate, o fată din Bulgaria născută în aceeaşi zi că şi mine şi am decis că anul respectiv va fi unul de neuitat. Până în momentul de faţă este una din cele mai importante persoane din viaţa mea.

Singura dificultate pe care am întâmpinat-o a fost încercarea de a învăţa limba daneză, însă ni s-au oferit cursuri gratuite, care m-au ajutat foarte mult. Desigur, nu eşti obligat să înveţi limba, absolut toată lumea vorbeşte foarte bine engleză. Îmi plac toate aspectele pe care le-am descoperit în Danemarca, de la faptul că este o ţară curată, civilizată, computerizată până la atmosfera relaxată de pe străzi, din instituţii sau de la supermarket. E considerată a fi ţara cea mai fericită din lume şi pot să spun că aşa e.

Oamenii sunt mereu veseli şi mulţumiţi cu ceea ce au, îţi zâmbesc deşi nu te cunosc, aleargă în ploaie, mănâncă sănătos, se bucură de lucurile mărunte. Nu credeam că o să mă simt vreodată atât de împlinită fără un motiv anume, dar pot să spun că experienţa daneză mi-a schimbat radical mentalitatea într-un mod pozitiv.

Momentan studiez în Belgia, pentru că mi s-a oferit un program de schimb de experienţă. Este cu totul diferit, dar m-am acomodat foarte bine şi mi-am făcut mulţi prieteni la Bruxelles, drept urmare o să rămân aici şi în semestrul al doilea pentru internship.

Cum e o zi din viaţa ta de student?

Interesantă. Nu e niciodată timp să mă plictisesc, deci consider că fiecare zi e productivă, iar perioada de student e cea mai frumoasă de până acum. Dacă împarţi apartamentul cu alţi studenţi, o zi obişnuită începe cu un mic dejun şi o cafea împreună, de obicei pe fugă. Deşi locuiam cu încă 3 fete, la 2 minute de şcoală, nu am avut niciodată suficient timp să ne pregătim (tipic feminin), dar am învăţat că punctualitatea e importantă. În funcţie de zi, mergeam împreună la universitate, unde toate cursurile se desfăşoară în faţă laptopului, profesorii sunt deschişi şi amuzanţi, se implică şi le pasă de felul în care te acomodezi.

De obicei, în pauza de prânz mergeam la cantină unde mâncarea era genială şi aveam destul de multe opţiuni. După şcoală, uneori mergeam la fitness, în parc, la cumpărături, la plajă dacă vremea era ok, lucram la proiecte, de obicei în grup, pregăteam diferite task-uri pentru ziua următoare, iar seara ne strângeam mai mulţi studenţi internaţionali la cineva în apartament sau ieşeam în oraş.

Partea financiară influenţează puternic decizia de a pleca la studii în străinătate, în mod deosebit pentru că există stereotipul conform căruia este scump. Tu cum te descurci cu banii, care sunt sursele tale de venit?

Depinde de ţara pe care şi-o aleg. Eu nu am văzut diferenţe extrem de mari, deşi ţările nordice sunt considerate a fi cele mai scumpe. În Belgia însă, găsesc de multe ori în supermarket lucuri mai ieftine decât la noi. Diferite activităţi precum kartingul, un film la cinema, sau o intrare la muzeu sunt puţin mai scumpe decât în România, dar oarecum accesibile, mai ales că de multe ori oferă şi discount-uri pentru studenţi.

Principala sursă de venit este familia mea, dar am mulţi prieteni care şi-au găsit un job part-time în restaurante, la bibliotecă, în hoteluri. Important e să te interesezi şi să ştii unde să cauţi.

La Bruxelles am lucrat aproape zilnic cu 2 copii americani, foarte inteligenţi şi amuzanţi, pe care îi ajut la teme şi îi conduc la activităţile extraşcolare. Nu îl consider un job pentru că mă simt că şi cum am o a doua familie şi îmi face plăcere să petrec timpul cu ei. Consider că am avut noroc să îmi găsesc o mică sursă de venit ce reprezintă în acelaşi timp un mod interesant de a-mi petrece timpul liber şi de a-mi îmbunătăţi nivelul de limba engleză.

Cu ce diferă sistemul de învăţământ în care studiezi acum faţă de cel românesc?

În Danemarca este total diferit, bazat strict pe practică. Teoria nu trebuie învăţată pe dinafară, ci e important să ştii ce şi unde să foloseşti. Totul e computerizat; inclusiv examenul se dă pe calculator, folosind programe că Excel, Word sau diverse platforme online.

De asemenea, munca în echipa e foarte importantă, o parte din media finală provenind din proiectele pe care le facem în grup, care de obicei sunt bazate pe cazuri reale de business. În Belgia însă, accentul se pune pe partea teoretică, pe date istorice din economie sau alte detalii de multe ori irelevante, însă şi aici am avut proiecte în echipa aproape la fiecare materie. Dacă ar fi să compar, consider că sistemul danez este superior din punct de vedere al aspectului practic şi al echipamentului profesional de care am beneficiat în cadrul universităţii.

Tu ai făcut alegerea şi poţi vorbi din experienţă: de ce să aplice un tânăr pentru o oportunitate de studii în străinătate?

Pentru că nimic nu se compară cu o asemenea experienţă. Îţi faci prieteni din toată lumea, vă vizitaţi reciproc apoi, cunoşti oameni şi culturi diferite, înveţi să te descurci pe cont propriu şi asta nu se poate învaţă din cărţi, ci dacă eşti acolo.

De asemenea, odată ce prinzi gustul călătoriilor, devii dependent de emoţia de a descoperi ceva nou, înveţi să te adaptezi, ai şansa să porneşti de la zero şi să fii ceea ce vrei să fii fără că nimeni şi nimic să te oprească.

Care ar fi trei sfaturi importante de care ar fi bine să ţină cont colegii tăi mai mici de liceu?

Să fie ambiţioşi, să lupte pentru ceea ce îşi doresc. E imposibil să regrete alegerea de a pleca la studii în străinătate.

Să fie sociabili, să vorbească cu ceilalţi studenţi fără să ţină cont de stereotipuri sau aparenţe. De la fiecare au ceva de învăţat: poate povestea lor e chiar o lecţie de viaţă.

Să se implice în absolut orice proiect, începând din liceu (experienţa contează mult atunci când aplici la o facultate de prestigiu), şi odată ajunşi acolo să profite de toate oportunităţile care li se oferă, de la excursii de studiu la săptămâni de business (business weeks), vizite la sediul viitoarelor companii angajatoare, schimburi de experienţă.

Fiecare pas contribuie la evoluţia noastră că viitori antreprenori, designeri, medici. Ştiu că totul pare atât de departe şi complicat, dar nu e deloc aşa. Un simplu formular şi un eseu motivaţional reprezintă începutul unui drum plin de aventuri spre o carieră de succes.