Interviu cu Alexandra și Cătălina, studente la University of Richmond, SUA

Alexandra Bădiceanu și Cătălina Cumpănășoiu sunt studente în anul IV la University of Richmond, Virginia. Cătălina studiază Psihologie și Informatică și s-a hotărât să meargă mai departe pe Psihologie, drept pentru care în prezent face un internship în domeniu în New York. Alexandra s-a axat pe Biochimie și Informatică, iar peste vară va fi în campus unde va lucra în cercetare într-un laborator de chimie organică. Precum Cătălina, Alexandra își dorește să își continue studiile tot în Statele Unite, în domeniul Biomedical Engineering.

Cum v-ați hotărât să aplicați în America?

Alexandra: Eram foarte indecisă cu ceea ce voiam să fac mai departe, mai ales că în România trebuie să te decizi imediat ce termini liceul. Așa că mi-am zis că e mai bine aici, că mai ai doi ani în care să încerci diferite chestii înainte să te hotărăști. Iar în România, nu aș fi putut să fac nimic în genul Biomedical Engineering. America mi s-a părut cea mai bună opțiune.

Cătălina: La mine a fost similar. Eu voiam să studiez în afară, am fost la multe proiecte internaționale în timpul liceului și îmi plăcea ideea să cunosc oameni de peste tot și nu eram sigură dacă să aplic în UK sau în State. Am citit mai mult și am aflat de liberal arts în State, unde poți să decizi mai târziu ce vrei să faci. Plus că a fost și partea de ajutor financiar, multe facultăți îți oferă burse. Pentru mine a fost bine, nu aș fi putut să îmi permit altfel să plec. Și cam astea două motive m-au îndreptat mai mult către Statele Unite.

Când ați început să vă pregătiți?

Alexandra: Clasa a X-a. În ultima săptămână din clasa a X-a am decis că vreau să plec în State și am început să mă interesez peste vară ce trebuie să fac, ce examene trebuie să dau. A trebuit să mă apuc serios de învățat de limba engleză, mai ales pentru examene. Și din iarnă am început să dau SAT-urile. Voiam să fiu gata cu toate examenele până începea școala din nou (clasa a XII-a, n.red.), ceea ce m-a ajutat enorm.

Cătălina: Eu am început pregătirea mai târziu, undeva în mijlocul clasei a XI-a. Am dat primul examen SAT în primăvară în clasa a XI-a, și apoi l-am dat încă o dată în toamnă. Am folosit foarte multe resurse online ca să mă pregătesc.

Care au fost cele mai mari provocări în cadrul procesului de admitere?

Alexandra: Eseurile. Sunt terrible la scris eseuri și știu că mi-a luat vreo două luni să le scriu pe toate.

Cătălina: Da, mai ales că trebuie să fie cât mai interesante. Totdeauna când citeam în vreo carte câte-un model, toate erau cu povești impresionante. Mi se părea că nu o să pot să găsesc nimic la fel de impresionant, mi-a fost destul de greu să găsesc ceva pe care să mă axez în eseu, care să spună și lucruri despre mine și cam ce aș vrea eu să fac. Cealaltă provocare a mea a fost să aleg școlile, pentru că sunt foarte multe și nu prea știi la care să aplici.

Care sunt cele mai mare avantaje în sistemul de învățământ american?

Alexandra: Apropierea dintre studenți și profesori mi pare unul dintre cele mai importante lucruri. Ni se oferă foarte mult suport, chiar le pasă de tine și te ajută. Și acum, mai ales cu procesul de aplicare pentru grad school, ei sunt cei care știu de ce anume ai nevoie și poți să te duci să întrebi orice.  Asta îmi place cel mai mult aici. Iar dacă faci cercetare într-un laborator, devii foarte apropiat cu profesorul respectiv.

Cătălina: Și mie îmi place mult chestia asta cu profesorii. Îmi place că, prin faptul că suntem o facultate mică, investesc foarte mult timp și resurse în noi – de la cercetare și posibilitatea ca majoritatea studenților să facă cercetare, la internshipuri, în general foarte multe resurse pentru tot ce vrem să facem. Cred că suntem norocoase că am venit la o școală mică care investește atât de mult în noi.

Alexandra: Și sunt multe programe care te încurajează să îți extinzi interesele. De exemplu, eu sunt cu biochimia, dar nimeni nu zice că trebuie să fac doar atât. Au chestii numite „Living and learning” de exemplu, unde am făcut history of dance, proiect în cadrul căruia am călătorit în Cuba pentru a cunoaște cultura lor și, mai ales, muzica și dansul de acolo. E interesant să cunoști chestii noi, să vezi alte păreri.

Care ar fi lucrurile mai puțin plăcute atunci când studiezi în străinătate?

Cătălina: Dorul de casă. La început a fost totul nou și super. Dar apoi, devii agitat că sunt multe lucruri de făcut la școală și mie mi s-a făcut dor de familie. Dar e mai ușor să faci față, mai ales că sunt și alți români în campus.

Din punct de vedere academic, nu mi-a fost greu să mă adaptez cu limba engleză. Dar a fost solicitant că aveam teme în fiecare zi, era un program la fel ca la liceu. Avem proiecte și prezentări în timpul anului. Pe de altă parte, e mult mai ușor în sesiune, pentru că nu e stresul la fel de mare. Examenele finale contează cam 20-40%. Nu avem sesiuni stresante, dar tot semestrul este destul de solicitant.

Ce resurse aveți în cadrul universității?

Alexandra: Tot ce vrem, primim. De exemplu, la biochimie trebuie să obținem chestii foarte pure ca să putem să le publicăm. Și ne lua cam 4 ore un proces de purificare și stăteam în picioare și schimbam eprubetă după eprubetă, după eprubetă. Și am fost la o conferință și am văzut aparatul ăsta care făcea tot procesul singur. Costa cam 20 000 de dolari. Am vorbit cu profesorul cu care făceam cercetare și după ce ne-am plâns noi acolo un pic, după vacanța de vară, mașinăria era în laborator. Deci au bani să investească în cercetare. Și mergem și la conferințe în fiecare an, unde ne și prezentăm cercetarea ca să prindem experiență. Școala plătește pentru tot, bilete de avion, hoteluri, mâncare.

Aveți sfaturi pentru cei care se gândesc să aplice în America?

Cătălina: Eu cred că aș zice să înceapă din timp pregătirea. Cred că dacă încep un pic mai devreme, o să aibă mai mult timp să meargă mai lent procesul și să nu se streseze atât de mult. Și să pună multe întrebări universităților, mai ales când trebuie să aplici pentru sprijin financiar. E bine să vorbești cu facultățile și, de obicei, ele s-au adaptat problemelor mele și a fost foarte ok să comunic cu ei. Și i-aș sfătui și pe ceilalți să facă așa, ca să nu fie descurajați când văd că trebuie să trimită documente și nu pot în acel moment.

Alexandra: Legat de viața aici, să fie pregătiți cu multe lucruri noi și nu întotdeauna așa cum ți-ai imaginat. Aaa, și să nu stea numai cu internaționali, să încerce să se împrietenească cu toată lumea, nu numai cu un anumit grup. Să nu intre în panică, știu că e tentant, dar până la urmă o să se rezolve toate, de obicei sunt înțelegători. Să aplice la cât mai multe facultăți și să fie diferite, să nu aplice numai la un anumit tip de școală. Nu știi niciodată unde ajungi.