Absolventă a Colegiului Național „Gheorghe Munteanu Murgoci” din Brăila, Raluca a ales o specializare care ar putea fi considerată ieșită din comun pentru o fată: Computer Games în cadrul University of Essex din Marea Britanie. Deși mărturisește că adaptarea nu a fost ușoară, ea îi încurajează pe actualii elevi de liceu să creadă în șansa lor. Cel mai mult la Marea Britanie îi place diversitatea.

Care a fost motivaţia ta de a aplica la studii în străinătate?

Am vrut o viaţă mai bună, un viitor mai frumos şi experienţe unice pe care le poţi câştigă uşor studiind în străinătate. În plus, o parte din mine a vrut dintotdeauna să trăiască în Anglia. Nu pot spune de ce sau când a înflorit această dorinţă. Dar nu îmi regret decizia nici în cele mai grele momente.

Ştim că distanţa şi dorul de casă ne pot face să stăm pe gânduri când vrem să luăm o astfel de decizie. Cum e să fii atât de tânăr şi să te afli la aproximativ 2500 km distanţă de casă?

Fiecare zi este o aventură. A fost straniu la început, când m-am trezit singură, dar totodată liberă, pe meleaguri străine. A trebuit să învăţ să mă descurc pe cont propriu pentru prima dată în viaţă, nemaiputând să depind de nimeni. Deşi dificil inițial, totul devine o plăcere. Până la urmă, familia este doar la un apel Skype distanţă, iar potenţialii prieteni din toate colţurile lumii sunt pretutindeni dacă ai nevoie de o îmbrățișare sau să vorbești cu cineva.

Anul acesta a fost primul în care am petrecut sărbătorile de iarnă departe de familie, împrumutând-o în schimb pe cea a prietenului de aici, din Anglia. O astfel de experienţă îşi lasă amprenta şi abia acum am realizat cât de frumos şi deosebit este Crăciunul acasă. Aici, totul este… altfel. Deşi mult din acest „altfel” mi se pare captivant, încântător, există şi anumite aspecte care stârnesc dorul de România.

În orice ţară găsim lucruri bune, dar şi lucruri rele. Ce îţi place cel mai mult la Marea Britanie?

Cel mai mult în Anglia îmi place diversitatea. Am întâlnit o lume complet nouă aici, cu oameni care au trăit experienţe extrem de diferite de ale mele, oameni născuţi într-o ţară, crescuţi în alta, oameni pentru care familia pe care eu o cunoşteam că fiind „normală” nu există; peste tot aud poveşti despre părinţi şi fraţi vitregi, divorţuri, copii goniţi din casa părintească la vârste fragede, căsătorii aranjate.

Această diversitate este perfect întrupată de cel mai bun prieten al meu, un indian crescut în Portugalia, venit la studii în Anglia. Este o frumuseţe crudă, dar fascinantă, ascunsă în această lume „dezvoltată” şi „multiculturală”, pe care nu o găseşti atât de uşor acasă, în România.

Cum e o zi din viaţa ta de student?

Eu nu sunt tipul petrecăreţ, prefer să îmi împart timpul între universitate, relaţie şi prieteni.

De obicei mă trezesc în jur de ora 8 pentru că în majoritatea zilelor cursurile încep la ora 9. Mănânc ceva rapid dacă am timp, dacă nu îmi petrec jumătate de oră mergând până în campus. Anul acesta stau în oraş, nu în camerele oferite de universitate, aşa că fiecare zi presupune cel puţin o oră de mers pe jos. O alternativă ar fi autobuzul, desigur, dar preţurile la transport sunt ridicole aici, 3.20 lire pentru un bilet retur.

Am în medie 4 ore pe zi, cu vinerea liberă. Pentru că studiez Computer Games, îmi petrec de obicei pauzele în laboratoarele departamentului, unde se adună majoritatea studenţilor asemeni mie, transformând spaţiul în zone sociale. Se întâmplă lucruri și în alte părţi ale campusului, de la târguri cu informaţii utile şi lucruri gratuite, până la jocuri şi concursuri organizate de Uniunea Studenţilor.

Când ajung acasă îmi fac câte ceva de mâncare, deşi „ceva de mâncare” înseamnă de obicei sandwich-uri sau paste, pentru că încă nu am început să gătesc serios. Mama mi-a promis un curs intensiv de gătit când ajung acasă.

Seara e dedicată lucrului la diferitele teme primite, prietenului, amicilor, sau diferitelor activităţi organizate de societăţi.

Partea financiară influenţează puternic decizia de a pleca la studii în străinătate, în mod deosebit pentru că există stereotipul conform căruia este scump. Tu cum te descurci cu banii, care sunt sursele tale de venit?

Eu nu sunt într-o situaţie fericită din punct de vedere financiar. Nu am muncit anul trecut pentru că am decis împreună cu părinţii ca primul an să-l dedic studiului şi acomodării în exclusivitate. Anul acesta ar trebui să pot să mă descurc mai bine după ce îmi găsesc un loc de muncă. Universitatea îmi oferă mult ajutor din acest punct de vedere, aşa că nu ar trebui să fie o problemă.

Eu nu mă calific pentru nicio bursă aici, deşi Essex promite burse românilor în viitor. Anul trecut am câştigat 250 lire pentru performanţă, terminând anul cu una dintre cele mai mari 4 medii pe departament.

Din punct de vedere al stereotipului menţionat, singurul lucru care mi se pare exagerat de scump este transportul, în special autobuzul, lucru menţionat şi mai sus. Cazare ieftină poate fi găsită dacă ştii unde să cauţi.

Cu ce diferă sistemul de învăţământ în care studiezi acum faţă de cel românesc?

Sistemul de învăţământ de aici oferă mai multă liberate studentului şi totodată mai multă responsabilitate. Este datoria ta să cauţi informaţiile de care ai nevoie, profesorii oferă doar o bază în cele două ore de cursuri, uneori şi două de laborator, de care dispun în fiecare săptămână. Nu eşti obligat nici să fii prezent la ore, deşi universitatea te caută dacă dispari complet.

Se pune accent pe originalitate şi evitarea plagiatului. Au o mulţime de sisteme care verifică fiecare eseu şi fiecare program pe care îl trimiţi pentru a se asigura că este într-adevăr munca ta. Lucrul în echipa este încurajat, având chiar şi un curs dedicat dezvoltării acestor abilităţi.

De asemenea, temele pentru acasă sunt rare, iar examenele valorează peste 50% în majoritatea cazurilor din nota finală.

E o mare diferenţă între viaţa de liceu din România şi cea de facultate din Anglia, dar mie mi-a fost destul de uşor să mă acomodez.

Tu ai făcut alegerea şi poţi vorbi din experienţă: de ce să aplice un tânăr pentru o oportunitate de studii în străinătate?

Este o modalitate extraordinară de a vedea lumea cu adevărat, cu bune şi cu rele, şi de a te dezvolta personal în feluri în care nu ai putea-o face acasă. Eşti singur aici, într-o lume diferită de ce ai cunoscut în România şi este datoria ta să-ţi găseşti propriul drum, printre străini care nu-ţi înţeleg limba sau micile tradiţii pe care tu le consideri fireşti.

O astfel de experienţă nu se compară cu nimic din ce ai putea trăi în România şi încurajez pe oricine are încă dubii să rişte şi să afle singur cât de multe are de câştigat. Undeva după prima călătorie cu avionul până în nouă ţară are loc o transformare incredibilă care merită fiecare secundă de dor de casă.

Care ar fi trei sfaturi importante de care ar fi bine să ţină cont tinerii care își doresc să studieze în străinătate?

În primul rând, să se ţină de învăţat. Liceul este o perioadă în care tânărul alege să se distreze în loc să-şi termine tema la matematică sau să-şi piardă timpul pe internet în loc să-şi scrie eseul la română. Dar ai nevoie de toate astea dacă îţi doreşti să ajungi undeva. Viaţa nu se opreşte odată ce termini liceul, din contră, abia la facultate începe cu adevărat. Ar fi păcat să ratezi o astfel de oportunitate. E important să nu uiţi să te joci, să nu laşi niciodată copilul din tine să moară, dar fără să uiți să-l şi educi.

În al doilea rând, să-şi găsească propriul vis şi să-l urmeze. Nu are rost să faci nimic în viaţă dacă nu găseşti plăcere în ceea ce faci. Chiar dacă şansele par împotriva ta, fie din punct de vedere financiar, fie din cauza notelor, nu te lăsa descurajat. Visează şi luptă pentru visele tale. Unele chiar devin realitate. Al meu cu siguranţă s-a împlinit, deşi întreagă lume părea împotriva mea.

Şi în final, să aibă încredere în sine. Fie că mergi să studiezi în străinătate, fie că rămâi acasă, nu uita niciodată că tu eşti cel mai bun prieten al tău – şi unul cu adevărat deosebit! Crede în forţele tale şi nu-i lasă pe alţii să te schimbe. Crede că eşti cel mai bun, că poţi face orice şi ajunge oriunde şi aşa va fi. Nu-ţi pierde speranţa niciodată!