Interviu cu Catinca Ciuculete, studentă la medicină în Marea Britanie

Cum ai ales Queen’s University Belfast?

Am ales Queen’s University Belfast întrucât, încă din primele minute petrecute în Belfast, m-am îndrăgostit de oraș, de atmosfera și de oamenii săi. Am ajuns pentru prima dată acolo cu ocazia interviului la care fusesem selectată, în primăvara anului 2019, după ce trecusem prin experiența altor două interviuri la alte școli, ambele în Anglia. Știam că facultatea se află între primele 200 universități de medicină din lume, modul de predare era exact așa cum îmi doream, facilitățile extraordinare, iar personalul academic fantastic; și, în același timp, acceptau studenți ce susțineau examenul de bacalaureat românesc, un aspect extrem de important, neîntâlnit la toate facultățile din Regatul Unit. A fost pur și simplu dragoste la primul pas.

La ce alternative te uitai?

Pe lista mea de cinci universități, alături de Queens, s-au aflat University of Glasgow, Keele University, Newcastle University, pentru programul de medicină, și University of Manchester, pentru Biomedical Sciences (politica UCAS spune că, pentru aplicații la medicină, din cele cinci opțiuni, una trebuie să fie pentru un program diferit de medicină; Manchester a fost alegerea mea deoarece le permite transferul la medicină după primul an studenților cu rezultate bune). Am fost invitată la interviuri la trei dintre universități, Newcastle, Keele și Queen’s (Glasgow a respins aplicația înainte de această etapă), și am primit oferte de la Keele și Queen’s, alături de facultatea de științe biomedicale din Manchester. Încă de după interviuri, am știut că, dacă voi primi oferta de studiu, Belfast va fi casa mea pentru viitorii 5 ani, fiind facultatea care m-a fermecat iremediabil. Drept urmare, decizia a fost una simpla: Queen’s a fost opțiunea principală, Keele a rămas ca opțiune secundară, în cazul în care nu aș fi îndeplinit cerințele celei dintâi la bacalaureat. Cât despre Manchester, primind două oferte pentru programul de medicină, am hotărât să nu o includ în opțiunile mele finale și să mă concentrez pe visul meu.

Și cum a fost pentru tine procesul de aplicare la medicină?

Procesul de aplicare la medicină în Regatul Unit este unul lung, anevoios, care necesită extrem de multă muncă și suficient de multe sacrificii, plus un șir destul de lung de cheltuieli. Decizia mea de a alege calea medicinei în străinătate s-a conturat la începutul clasei a XI-a, când am început să mă interesez despre pașii ce trebuie urmați, despre proces, examene, când am mers la RIUF și am cunoscut echipa UNIVERSALIO (acum parte din EDMUNDO). Pasiunea mea pentru medicină s-a dezvoltat încă din școala generală, alături de dorința de a aplica în străinătate, însă planurile fuseseră uitate, neștiind că a urma facultatea de medicină în Regatul Unit este o opțiune deschisă și elevilor români.

Pentru mine, procesul de aplicare a început la timpul potrivit: clasa a XI-a e momentul oportun pentru cei ce vor să plece imediat după liceu, din punctul meu de vedere, deoarece deadline-ul pentru trimiterea aplicației pentru medicină este 15 octombrie, nu 15 ianuarie ca pentru majoritatea celorlalte programe. Așadar, aplicația mea a trebuit clădită, finisată și trimisă chiar la începutul clasei a XII-a, lăsându-mi un an la dispoziție pentru a o putea construi.

În general, cerințele facultăților de medicina din Marea Britanie sunt centrate in jurul activităților de voluntariat cât mai diverse, orientate către toate categoriile de oameni, care să sublinieze aplecarea noastră spre cei din jur, dar și dedicare, consecvență și determinare. Astfel, foarte bine privite sunt activitățile de voluntariat de durata, dar și cele cât mai apropiate de știință și de sistemul medical. Încă din clasa a IX-a, portofoliul meu de voluntar era destul de încărcat. Am fost implicată în numeroase asociații și proiecte, însă una dintre cele mai mari provocări a fost găsirea unor oportunități de voluntariat și de shadowing în domeniul medical și în cel al ajutorării persoanelor vulnerabile (bătrâni, copii cu nevoi speciale), mai ales în zona țării din care vin. Din fericire, am întâlnit o serie de oameni extraordinari, care m-au ajutat să ajut și mi-au deschis calea. Am reușit să activez ca voluntar în diverse domenii, și, mai presus de toate, să înțeleg ce înseamnă cu adevărat o carieră de medic, iar interacțiunea cu oameni aflați în cele mai vulnerabile și grele momente ale vieților lor a fost experiența ce mi s-a părut cea mai interesantă.

Totodată, un alt moment care a necesitat multă dedicare a fost examenul UKCAT (acum UCAT), obligatoriu pentru toți aplicanții la medicină, o formă de examinare nemaiîntâlnită de mine până în acel moment, pentru care a fost nevoie de aproape două luni de exercițiu constant și continuă perfecționare. În plus, etapa interviurilor a fost și ea o provocare, pentru care m-am pregătit cât am putut de bine, dar pe care nu am să o uit niciodată, prin dinamica ei și prin modul în care am descoperit lumea atunci. Vizitarea universităților și a orașelor cu ocazia acestor interviuri a fost un moment ce mi-a confirmat încă o data că locul meu este acolo și că drumul pe care am pornit este cel potrivit mie.

Sunt, de fel, o persoană foarte organizată și determinată, astfel că mereu am creat câte un program de recapitulare, de exersare, de revizuire, atitudine insuflată și de consilierele mele. Încă de la bun început, am avut o listă cu termene-limită pentru fiecare țintă ce trebuia atinsă, fapt ce m-a ajutat enorm să nu deviez de la traseul planificat. Nu doar volumul de muncă, cât și diversitatea sarcinilor pe care trebuia să le îndeplinesc ar fi fost foarte greu de controlat fără multă organizare, aspect pe care îl folosesc și acum, atât în viața de student, cât și în cea de zi cu zi.

Aveai un plan B, în caz că nu reușeai să intri la medicină?

Inițial, facultatea de medicină din București a reprezentat planul meu B, însă, după câteva luni în care am încercat să îmbin pregătirea pentru București cu cea pentru Regatul Unit, împreună cu sarcinile de la liceu, am considerat că trebuie să aleg și să îmi dedic toate resursele, puterea și energia unui singur scop. Îmi aduc aminte momentul în care, după interviu, am fost respinsă de universitatea din Newcastle și cum, abia atunci, pentru câteva zile, am conștientizat că ar trebui să accept și ideea planului B, dar, perseverentă și hotărâtă, l-am scos repede din minte, concentrându-mă să îmi îmbunătățesc performanța la interviurile următoare.

Totodată, mereu a existat și oferta de științe biomedicale de la Manchester pe care, probabil, aș fi acceptat-o dacă nu eram admisă la niciuna dintre facultățile de medicină, urmând să reaplic anul următor.

Și ce elemente ale profilului tău crezi că au contribuit la succesul aplicației tale?

Sunt o persoană foarte ambițioasă și care nu se dă bătuta cu ușurința, reziliența fiind, din punctul meu de vedere, unul din factorii care m-au ținut puternica și motivată pe întreaga durată a procesului, chiar și în momentele grele. Am avut mereu susținerea familiei mele, în orice decizie, aspectul acesta contribuind considerabil la dezvoltarea și la succesul meu.

Totodată, consider că numeroasele activități de voluntariat la care am luat parte, dar și echipele internaționale cu care am avut ocazia să interacționez în proiecte de tipul European Youth Parliament m-au format și m-au educat, arătându-mi oportunitățile pe care lumea aceasta le oferă și educându-mi capacitatea de a mă adapta mediului și oamenilor cu care lucrez. Astfel, am dobândit calități de lider, am învățat, în termeni largi, ce înseamnă diplomația și cum sa mă comport într-un cadru formal, fapt ce mi-a susținut performanța la interviurile pentru facultate.

Cum a fost colaborarea cu UNIVERSALIO (acum parte din EDMUNDO) pentru tine?

Am spus-o și o voi mai spune ori de câte ori este nevoie: fără Ioana, Georgiana și întreaga echipă UNIVERSALIO (acum parte din EDMUNDO), mi-ar fi fost mult mai greu să mă descurc cu întreg procesul, să înțeleg ce trebuie să fac și să cresc calitatea aplicației mele și poate chiar nu aș fi ajuns în locul în care sunt acum. După cum am menționat, aplicarea la medicină este un proces complex, iar informația este ceva mai inaccesibilă, de aceea contribuția lor a fost crucială pentru succesul meu. Fără ele, fără experiența lor, nu aș fi știut de unde să încep și unde să îmi termin aplicația, unde să cer ajutor și cum să îmi organizez gândurile sau cum să-mi subliniez punctele forte, nu aș fi știut care sunt calitățile pe care universitățile le caută la aplicanții lor. De la ele am învățat să fiu organizată și să țin mereu situația sub control, să accept și alte opinii și opțiuni, ele au fost mereu deschise și prezente oricând spre a îmi verifica un text, a îmi da un sfat și a îmi asculta temerile.

Și, cum ți se pare acum viața de student la medicină la Queen’s University Belfast?

Pe scurt, viața de student la medicină la Queen’s University Belfast este visul meu, pe care îl trăiesc în fiecare zi. Totul este exact așa cum mi-am dorit și cum mi-am imaginat că va fi: îmi urmez pasiunea, învăț în fiecare zi lucruri fascinante, nu mă plictisesc niciodată și înțeleg rolul pe care fiecare curs îl are în construcția carierei noastre de medici. În total, avem cinci module, care se completează reciproc, astfel încât, la finalul anului, totul devine un întreg. Spre exemplu, studiem anatomia și fiziologia sistemului cardiovascular, dar și medicamentele ce acționează asupra acestuia, alături de examinarea sa și alcătuirea unui istoric al bolii, exersate pe pacienți reali. Ceea ce mă încântă poate cel mai tare la programul de medicină de la Queen’s este numărul ridicat de activități practice, în echipe mici, dar și dotările și facilitățile moderne. Avem o aripa ce simulează întocmai un spațiu de spital, de la materiale, echipamente, paturi și până la voluntari ce joaca rolul pacienților. Totul este conceput în așa fel încât noi să îi putem înțelege aplicațiile în lumea medicala reală, axându-se atât pe latura științifică, dar și pe cea umană a profesiei.

Volumul de munca este ridicat, însă, cu studiu constant și susținut, organizat, nu este deloc imposibil. Lunile martie și aprilie urmau să fie cele mai solicitante, cu cele mai multe examinări, însă, dată fiind situația actuală, totul a fost suspendat, trecându-se la modalități alternative de predare și examinare. Cu toate acestea, ne este oferit tot suportul posibil pentru a face față tuturor provocărilor academice cu brio – facultatea are o rețea de consiliere academică și psihologică foarte ușor accesibilă și foarte bine promovată. Din această rețea fac parte și profesorii noștri, care sunt cei mai de seamă suporteri ai studenților, fiind oricând bucuroși să ne răspundă la întrebări, să ne ghideze, să ne explice, extrem de pasionați de ceea ce predau.

Și viața de zi cu zi în Belfast pentru tine, dincolo de cursuri?

Minunată. Belfastul este un oraș nu tocmai mare, dar totuși cu dinamica unei capitale, vesel, frumos și primitor, care mi-a dat sentimentul de acasă foarte repede, primindu-mă frumos, cu ospitalitatea locuitorilor și a personalului facultății, prezent zilnic în viața mea. Locuiesc la cămin, chiar în centrul orașului, la distanță de cinci minute de toate zonele de interes, și am grijă să fac plimbări cât se poate de des, să merg pe jos cât mai mult și să mă bucur de fiecare zi acolo. Drumul spre facultate e plimbarea mea zilnică, iar atunci când am mai mult timp liber, fiind o iubitoare de flori și natură, merg în gradina botanică pentru puțină relaxare. Am grija să gătesc, să duc o viață ordonată și să îmi fac mici bucurii uneori, explorând orașul sau petrecând timp cu prietenii mei.

Adaptarea nu mi-a fost deloc grea, am fost puternic susținută de familia mea și de prietenii de acasă, dar și de cei din Belfast. Faptul că foarte mulți dintre colegii mei sunt și ei departe de casă ne-a învățat să avem grijă unii de ceilalți, putând empatiza ușor. Localnicii sunt mereu disponibili să ne ajute și să ne facă să ne simțim acasă, foarte ospitalieri și calzi. Astfel, cu ajutorul și susținerea tuturor celor din jurul meu, nici ploaia și vântul tipic irlandeze, nici frigul sau distanța de peste 3000 de kilometri de casă nu îmi răpesc bucuria de a îmi urma visul.

Ai vreun sfat de final pentru cineva care abia începe să ia în calcul să aplice la medicină?

Să ia decizia din timp și să planifice totul foarte bine înainte, să apeleze la o firmă de consiliere pentru că singur este foarte greu să răzbești în procesul acesta, să vorbească cu actuali studenți și să caute să fie cât mai informați, cât mai deschiși și mai degajați, cât mai siguri pe ei și mai dornici să devină din ce în ce mai buni. Este, într-adevăr, o cale ceva mai dificilă și care necesită multă dedicare, dar reușita este pe măsura. Personal, aș mai parcurge drumul acesta de încă zece ori și nu aș regreta nimic. Cu mult optimism, perseverență, dorință și muncă, totul este posibil!

Implicați-vă în cât mai multe activități, fiți activi, energici și dinamici, conștienți de puterile voastre și, mai presus de toate, alegeți ceea ce simțiți că vi se potrivește, nu vă feriți să dați înapoi dacă este nevoie. Găsiți-vă pasiunea și urmați-o cu zâmbetul pe buze!