Interviu cu Andrei Tudor, student la University of the Arts London

Cum ai ales University of the Arts şi programul de Film and TV? Care erau alternativele la care te uitai şi cum ai luat decizia de a studia acolo?
Am ales să studiez la UAL după ce, în prealabil, m-am documentat cu privire la ceea ce aș vrea să fac și cum se vede asta prin prisma cursurilor de facultate. După ce am aflat meseria și ramura de activitate ce îmi permite o deschidere suficient de mare pentru diverse domenii, am început să caut universități care oferă programe de studiu în film și televiziune, unde cu precădere se ofereau cursuri practice. Printre primele identificate au fost UAL, Westminster, Anglia Ruskin și Bournemouth, așadar acestea fiind și universitățile din lista scurtă, unde am aplicat. Ulterior, după ce le-am ales ca principale opțiuni, am început să caut despre fiecare în parte și să descopăr cât mai multe informații cu referire la curs, dar și la universitatea ce îl gâzduiește. Astfel, în mod normal a apărut un clasament, iar pentru definitivarea lui am luat în considerare, printre altele, și poziționarea facultății, modul în care se desfăşoară cursurile, dotările instituției și posibilitatea de cazare.

Cum a fost procesul de aplicare?
Pentru mine procesul de aplicare începe odată cu RIUF București, în octombrie 2015, unde din întâmplare am cunoscut-o pe Daniela, consilier UNIVERSALIO (acum parte din EDMUNDO). Povestindu-i că sunt student de o saptamână la ASE și că nu sunt sigur dacă vreau să aplic sau nu, primul lucru pe care mi l-a spus a fost acela că s-ar putea să nu primesc finanțarea rambursabilă din partea guvernului britanic pentru studii, dat fiind faptul că eu studiam la o facultate acreditată în România (membră UE). După o săptămână de discuții cu părinții în privința studiilor în străinatate, ASE-ul devenea o parte a trecutului, ceea ce nu pot să spun că o rețin ca fiind o decizie proastă.

Așadar, momentul debutului aplicației începe cu RIUF, ulterior continuându-se cu ajutorul Danielei.

În tot procesul, au existat părţi mai dificile sau etape care au fost în mod special provocări pentru tine?
Cred că principala provocare a fost eseul motivațional, pentru că trebuie să respecți o serie de lucruri, pe care le-ai putea omite fără ajutorul cuiva specializat. Alte provocări notabile nu cred că au fost, pentru că într-o oarecare măsură eram pregătit pentru ceea ce urma să se întâmple.
Pentru că etapele procesului de aplicare diferă de la un candidat la altul, aș sublinia că cel care te consiliază are grijă să te anunțe și să se informeze înaintea oricărei etape viitoare a aplicației.

Şi cum a fost să lucrezi cu Daniela? Care simţi că a fost contribuţia UNIVERSALIO (acum parte din EDMUNDO) şi a Danielei în procesul ăsta?
Unul dintre factorii care ajută aplicanții este acela să primească și să simtă încredere, din partea celor ce îi ajută, iar asta nu vine numai prin intermediul cuvintelor, ci și prin siguranța, încrederea și dovada de experiență a consilierilor. Așa că modul de a coopera cu Daniela a fost unul în care primeai feedback-ul muncii tale, pentru eseu, să spunem, dar în același timp existau și soluțiile ce urmau să te scoată din impas. Totul se bazează pe relaționarea directă cu candidatul, aș face referire la întâlnirea dintre consilier, candidat și părinți. Această întâlnire a fost una foarte importantă în parcursul aplicației mele, pentru că am putut afla, atât eu, cât și parinții mei, detalii privitoare la modul de viața din Londra, costurile aproximative ale cazării, întreținerii, dar și alte lucruri de care nu aflasem până atunci.
Ajutorul Danielei, consilierul cu care am lucrat eu, a fost un mare plus pe tot parcusul acestui proces de aplicare, pentru că, probabil, fără ajutorul ei nu aș fi reușit să aplic într-un timp atât de scurt, iar aplicația mea nu ar fi fost un succes.

Considerând aplicația mea, aș spune că, prin consilierii săi, UNIVERSALIO (acum parte din EDMUNDO) oferă siguranța celui consiliat cu privire la succesul aplicației.

Dar crezi că au fost elemente ale profilului tău care ţi-au dat un avantaj în procesul de aplicare?
Nu știu dacă am avut niște elemente care să-mi confere un avantaj într-un mod deosebit față de ceilalți aplicanți, din țară și străinătate. Consider că deja a face voluntariat, cel puțin în rândul tinerilor, nu mai reprezintă o noutate la care ar trebui să fac referire. Mai degrabă, aș putea spune câteva dintre lucrurile pe care le-am avut eu în aplicație, adică activități de voluntariat destul de variate, ca mediu de adresare, câteva instituții (publice și private), pentru care am lucrat sau am făcut voluntariat, foarte mult studiu individual în domeniul filmului și al televiziunii, și nu în ultimul rând, o școală care mi-a oferit posibilitatea de a-mi descoperi și desăvârși pasiunea. Dacă ar trebui să spun ceva ce am învățat la finalul aplicației, este că niciodată nu trebuie să te pierzi în lucruri cu care nu rezonezi.

Hai să trecem la viaţa ta de student la University of the Arts. Cum sunt cursurile faţă de aşteptările tale? Şi cum e viaţa de zi cu zi, dincolo de cursuri?
Viața de student la UAL este destul de interesantă, nouă pentru modul în care eram obișnuit să văd școala. În capul listei, aș pune primul lucru pe care l-am identificat, absența catedrei profesorilor, ca element definitor pentru ceea ce înseamnă această experiență. În cadrul universității se lucrează foarte mult în echipe, în majoritatea cursurilor; fiecare are dreptul la o opinie, întrebare, nelămurire; iar tot ceea ce înseamnă ajutor din partea profesorilor, stă la o distanță de un mail de tine. Având în vedere că programul meu de studiu presupune mai multă practică decât parte teoretică, cursurile sunt variate, în majoritate implicând activități aplicate. Programul este unul destul de variat, dar niciodată mai devreme de ora 10 nu încep cursurile. Ca să fac o legătură cu ce spuneam mai sus, anume că totul este bazat pe lucrul în echipă, după orele de curs, urmează activități ce presupun pregătirea diverselor proiecte, astfel că, viața de zi cu zi după cursuri implică întâlniri cu membri echipei tale, discuții online sau chiar întâlniri cu profesorii.
În rest, trebuie să înveți să te descurci de unul singur, să îți pregătești masa, uneori chiar să te pui în poziția de bucătar, alteori să alegi variante mai confortabile pentru tine. Dar, toate acestea îți oferă puterea deciziei și responsabilitatea ei.

Şi cum ţi se pare viaţa în Londra? Ce provocări ai avut legat de asta?
Viața în Londra, pentru mine, nu e foarte diferită față de cea de acasă. După cum spuneam mai sus, primul pas pe care îl faci aici, de unul singur, se numeste responsabilitate. Există o variată modalitate de a-ți petrece timpul liber, de la ieșiri în puburi, până la ieșiri în muzee, cu precizarea că intrarea la majoritatea muzeelor este gratuită. De asemenea, varietatea se extinde și în ceea ce privește tipurile de mâncare, modul de transport, spațiile verzi sau obiectivele turistice, iar, ca student aici, avantajul este că nu trebuie să le vizitezi în zilele de weekend sau vacanță, atunci când totul devine foarte aglomerat. Cea mai mare provocare pentru mine a fost mâncarea, îndeosebi gustul ei; a durat ceva până m-am obișnuit și am învățat ce îmi place și ce nu; cu toate astea, procesul continuă. Folosind puține cuvinte, aș spune ca viața în Londra este rapidă, dar foarte liniștită.

Ce sfaturi sau recomandări ai, din experienţa de până acum, pentru cineva care abia începe să ia în calcul să aplice la University of the Arts (sau, în general, pentru studii în străinătate)?
Celor ce iau în calcul posibilitatea de a studia în afara granițelor țării, le-aș spune doar că trebuie să fie foarte siguri în ceea ce privește alegerea lor. Aș sugera să citească ghidul pe care îl primesc de la consilieri, pentru că acolo găsesc cele mai utile informații pentru ceea ce urmează. În rest, cred că cursul lucrurilor vine de la sine, iar ei vor trebui să îi facă față odată ce îl descoperă. Mult succes, tuturor celor ce aplică, iar celor ce încă se mai gândesc, bucurați-vă de oportunitate.