Interviu cu Alice Lupașcu, studentă la Maastricht University

Cum ai ales Maastricht University şi programul de Neuropsychology?

Când am căutat printre programele de masterat, mă uitam după programe din zona clinică, adică clinical psychology, neuropsychology și health psychology. Am ajuns la concluzia că cel mai mult îmi doresc neuropsychology, iar cele mai multe programe orientate spre acest domeniu le-am găsit la Utrecht University și la Maastricht University. De menționat aici că masteratele în Olanda pot fi de un an sau de doi ani, iar cele de doi ani sunt mai puține și considerate mai dificile. Am aplicat la Maastricht University la Neuropsychology, atât la programul de un an, cât și la cel de doi ani, și la Utrecht University la Neuropsychology (program de un an) și la Social and Health Psychology (program de doi ani). Am fost acceptată la Maastricht la programul de Neuropsychology de un an și la cel de Social and Health Psychology de la Utrecht, însă am ales Maastricht pentru că îmi plac mai mult specialitatea și orașul. Știam de atunci că e o decizie puțin riscantă întrucât masteratele de doi ani îți dau perspective mai bune și te pregătesc mai bine pentru doctorat, dar am decis că voi merge spre ceea ce simt că mi se potrivește cel mai bine. Până acum nu am regretat decizia luată.

Dă-ne nişte detalii despre programul de Neuropsychology. 

E un program de masterat de un an, care durează fix 12 luni, din august până în august în anul următor. La finalul lui august, începe introduction week, care, pe lângă câteva activități sociale (online, anul acesta) cuprinde și o introducere de câteva ore pe zi în conceptul de Problem-Based Learning. Apoi, primele două perioade (un fel de semestru care durează 6 săptămâni cu examen la final) sunt axate mai mult pe teorie. Apoi, după vacanța de iarnă, urmează 4 săptămâni de pregătire pentru internship. Din februarie până în august este perioada internshipului care poate fi de cercetare sau împărțit între partea clinică și cea de cercetare.

Focusul este atât pe teorie, dar mai ales pe partea practică, ceea ce mi se pare că este un bonus enorm. Aș spune că este un program greu, însă din câte am înțeles, majoritatea programelor din Olanda și de la Maastricht University sunt pe cât de provocatoare, pe atât de bine recunoscute la nivel internațional. Materiile sunt superbe, după părerea mea, foarte de actualitate și predate excepțional. Apreciez mult universitatea pentru faptul că am reușit să facem în campus, dacă dorim, jumătate din orele de curs din această perioadă. Orele durează cam 10 ore pe săptămâna, în medie, dar munca individuală te solicită puțin mai mult. Personal, mi se pare o idee foarte bună ca munca aceasta individuală să o faci împreună cu alți colegi, la bibliotecă sau în clădirea facultății, unde sunt multe spații libere. Mi se pare că acest program te pregătește pentru multe drumuri pe care poți să le alegi după absolvire.

Cum ți se par cursurile și profesorii?

Cursurile mi s-au părut super, însă aici depinde de preferințele personale. Sunt bine organizate și reușești să înveți în câteva săptămâni mai mult decât ai învăța în altă parte într-un an. Se pune mult accent pe asimilarea informației prin discuții, rezolvat de probleme și muncă individuală, dar și pe gândire critică. Profesorii mi s-au părut foarte asemănători între ei, nu la fel de prietenoși precum cei pe care i-am avut în România, dar mult mai deschiși și cu mai mult timp liber. Predau ca la carte, sunt disponibili, răspund la toate întrebările pe care le ai. Sunt de asemenea foarte deschiși la sugestii, întreabă non-stop ce feedback avem și răspund la emailuri instant. Îți spun de la început că sunt acolo pentru ține, pe lângă mentori și study advisors, și chiar așa și este.

Și cum e viața de student la Maastricht University? 

Viața de student mi se pare super. Universitatea te ajută mult. Este de altfel și un mediu foarte internațional, mai mult de jumătate din studenți și angajați provenind din alte țări. Apreciez mult și facilitățile din clădirile universității unde poți să îți petreci și fiecare zi din an și tot să descoperi locuri noi și perfecte pentru studiat.

Și viața dincolo de cursuri?

Din păcate, datorită pandemiei, petrecem destul de mult timp pe acasă. Eu m-am mutat aici și cu prietenul meu și cu pisica mea, deci nu mă simt neapărat singură, chiar dacă îmi este dor de familia și de prietenii de acasă. Totuși, mi-aș fi dorit să cunosc mai multe persoane și să pot să călătoresc mai mult, având în vedere că am ales Maastricht și datorită poziției geografice. Am un grup destul de restrâns de prieteni, cei de la programul meu și care sunt și în Maastricht, și am reușit să facem destul de multe activități împreună, pe lângă învățatul de zi cu zi din clădirile facultății. Orașul este absolut superb. E genial să mergi și să te plimbi prin centru și să privești râul sau clădirile vechi. Cât au fost restaurantele deschise, am reușit și să ieșim prin oraș un pic. Maastricht e un oraș foarte bun pentru plimbări în natură; e un mic deal în oraș (ei îl numesc „munte”) cu priveliști foarte frumoase. Cu bicicleta poți foarte ușor să mergi și să faci plimbări prin apropiere, mai ales spre Belgia. Peisajele sunt superbe. În rest, cât au fost deschise sălile, am mers la sală, iar de când nu am prea mai avut unde să ne strângem, ne-am întâlnit mai mult pe la casa fiecăruia.

Cum a decurs pentru tine procesul de aplicare la Maastricht? 

Mi se pare că procesul de aplicare a fost foarte lin, dar au fost multe hârtii de completat și chiar a trebuit să aloc suficient de mult timp. Două situații le-am găsit în mod special dificile. În primul rând, obținerea documentelor (foaie matricolă, adeverințe, descrierea materiei) de la facultatea din România. Mă bucur mult că am reușit totuși să obțin toate aceste documente și îi mulțumesc mult Gabrielei pentru că m-a încurajat de fiecare dată să merg să mai insist. A două provocare a fost interviul pe care l-am dat pentru programul de Neuropsychology de doi ani de la Maastricht University. Atitudinea lor a fost mai dură decât mă așteptăm și m-au luat pe nepregătite. Olandezii au și obiceiul de a spune lucrurile direct în față și de a fi foarte sinceri. Pur și simplu mi-au spus că îmi recomandă altceva și că experiența mea nu este potrivită cu programul lor pentru că nu am lucrat cu tehnici specializate neuropsihologiei (ceea ce, bineînțeles, nu prea există in România). Totuși, am învățat ceva și din această experiență: să fiu mai tare și să „stand my ground”. Când aplicam pentru research internship, tot la Maastricht, am avut o experiență extraordinară în timpul interviului (culmea, unul chiar cu aceiași profesori).

Ai menționat-o pe Gabriela. Cum a fost să lucrezi cu ea?

Să lucrez cu Gabriela a fost o expriență absolut superbă, sincer. Mi s-a părut de la început că este o persoană super prietenoasă, dar și super profesionistă. Am simțit că îi pasă într-adevăr de mine și că este cu adevărat disponibilă, ceea ce cred că  m-a ajutat nu doar pe plan profesional, ci și pe plan personal, întrucât am prins puțin mai multă încredere în mine și în alegerile mele. Din ce am lucrat cu ea, am învățat lucruri de bază care îmi sunt și acum de ajutor. Spre exemplu, când am lucrat la CV și la scrisorile de intenție pentru aplicarea la internship, mi-am adus aminte multe dintre lucrurile discutate cu ea și am am putut să integrez din sfaturile ei. Chiar cred că a fost un plus. Și experiența interviului de probă cu Aniela a fost foarte plăcută și mi-a prins bine. Chiar mă bucur mult că am lucrat cu UNIVERSALIO (acum parte din EDMUNDO).

Crezi că au fost elemente ale profilului tău care ţi-au dat un avantaj în procesul de aplicare?

Da, clar. Sunt elemente care mi-au dat un avantaj atât în procesul de aplicare, cât și în ceea ce am ajuns să fac aici, la facultate. Faptul că din liceu m-am dezvoltat pe plan personal și am participat la multe voluntariate cred că a fost un mic avantaj. În timpul cursurilor de la licență, am avut noroc și de o programă care a cuprins o așa-zisă „practică”, ceea ce pentru olandezi e ca un internship și nu se face de obicei în timpul facultății. Așadar, faptul că eu am făcut asta în timpul licenței îmi dă un mare avantaj în fața candidaților din alte țări. Am avut noroc și de profesori foarte buni în facultate cu care am putut colabora și dezvolta proiecte de calitate, experiența demonstrând că sunt ambițioasă, că am gândire critică și că sunt interesată de partea academică. Un dezavantaj a constituit însă faptul că nimic din ce am făcut nu a denotat un interes aparte pentru neuropsihologie – o arie aproape inexistentă în oportunitățile pe care le-am avut în timpul licenței, mai ales dacă vine vorba de tehnici de imagistică.

Ce sfaturi sau recomandări ai, din experiența de până acum, pentru cineva care abia începe să ia în calcul să aplice la Maastricht University sau la studii în străinătate?

În primul rând, recomand consilierea educațională. Pe mine chiar m-a ajutat mult, în special pentru Olanda unde se cer mai multe documente. În plus, specializarea mea își spune cuvântul aici și aș recomanda oricui vrea să pornească pe acest drum, să se asigure că este cel potrivit pentru el și să înceapă să lucreze la convingeri, valori și competențe pe care le va folosi cu siguranță în drumul spre o viață mai independentă, unde va găsi de altfel un nou acasă.

Legat de Maastricht, personal am observat că mulți dintre cei cărora le e greu aici nu se descurcă așa bine cu limba engleză, deci aș recomanda să exerseze. Și de ce nu, și olandeza, poate ajuta, mai ales la cumpărături. Altfel, în special pentru Olanda, mare grijă la alegerea casei. În Olanda sunt mai puține case decât ar trebui, astfel încât prețurile sunt foarte mari și agențiile sunt, de multe ori, destul de neprimitoare. În Maastricht, multe case sunt și foarte vechi. Dintre toți prietenii pe care îi am, care nu sunt chiar așa mulți, știu persoane care au pățit următoarele, în doar câteva luni: incendiu în casă, inundație în casă, înfundare completă a scurgerilor, geamuri care se dechid singure, șoareci, proprietari ciudați. Pentru mine a fost puțin mai greu pentru că am fost și cu pisica, însă, dacă sunteți singuri, v-aș recomanda să profitați de housing allowance cât puteți (adică să alegeți o casă conform cu criteriile lor și să primiți bani de la guvern), să mergeți cu o agenție cunoscută și bună, să nu acceptați nicio agenție care vă grăbește sau vă vorbește urât și să alegeți o casă cât de nouă găsiți.