Despre viata de student in Hull cu Alexandru Ungureanu.

Alexandru Ungureanu a terminat Liceul Teoretic „Traian Vuia” în Reșița și a decis să continue studiile universitare la University of Hull, Marea Britanie. Experiența internațională l-a ajutat să se maturizeze și, spune el, după așa o perioadă sunt puține lucruri care i-ar putea crea probleme în anii ce urmează. Într-o scurtă conversație am aflat care a fost motivația lui Alexandru de a pleca la studii în străinătate, cum este viața de student în Hull și ce sfaturi are pentru colegii săi mai mici.

Care a fost motivația ta de a aplica la studii în străinătate?

Am ales să plec la studii în străinătate pentru a-mi oferi o adevărată experiență academică și profesională, și nu numai.

Știm că distanța și dorul de casă ne pot face să stăm pe gânduri când vrem să luăm o astfel de decizie. Cum e să ai 19 ani și să fii la aproximativ 2000 km distanță de casă?

Pentru mine a fost și este încă o adevărata experiența. Te maturizează, înveți lucruri pe care altfel nu le-ai fi învățat, afli dacă ești în stare să trăiești pe cont propriu. Consider că după o astfel de experiența sunt puține lucruri care ți-ar crea probleme în anii ce urmează.

În orice țară găsim lucruri bune dar și lucruri rele. Ce îți place cel mai mult în și la țara în care studiezi?

Ar fi multe de spus, de discutat și e greu să mă decid asupra unui singur lucru, dar imi place că într-adevăr se întâmplă lucruri. Nu se întâmplă peste tot, nu tot timpul, dar suficient încât să fie o diferență. Aici mă refer la faptul că regulile și procedurile sunt respectate mai mult iar oamenii realizează că orice activitate a lor are repercursiuni pentru toată lumea.

Cum e o zi din viața ta de student?

Depinde de perioadă, dar, în principiu, petrec între două și patru ore la universitate după care sunt liber să fac ce vreau. Se presupune ca acest timp să fie folosit pentru studiu individual. De multe ori încerc să mă concentrez pe proiectele care se predau la sfârșitul semestrului astfel încât să nu existe probleme atunci când într-adevăr încep să lucrez la ele.

Partea financiară influențează puternic decizia de a pleca la studii în străinătate, în mod deosebit pentru că există stereotipul conform căruia este scump. Tu cum te descurci cu banii, care sunt sursele tale de venit?

Partea financiară e un subiect greu de discutat pentru a ajuta cu adevărat pe cineva. Costurile sunt diferite pentru fiecare oraș și pentru fiecare persoană în parte, pentru mine 100 de lire înseamnă ceva iar pentru o alta persoana nu înseamnă nimic mai mult decât o pereche de pantaloni din mall.

Pentru mine părinții sunt principalii sponsori, eu mai lucrez din când în când, asta pentru ca sunt eu arogant și lucrez doar când vreau 🙂 Eu locuiesc într-un oraș destul de mic, iar oportunitatile sunt mai limitate decât în alte orașe, mai mari, unde poate fi mai ușor să-ți găsești ceva part-time.

Cu ce diferă sistemul de învățământ în care studiezi acum față de cel românesc?

Aș putea scrie un eseu pe tema asta dar nu ar avea rost. Materiile sunt mai puține, eu am șase în fiecare an dintre care doar două se întind pe întreg anul. Astfel ești stresat de doar patru materii în fiecare semestru. Petreci cam 10-15 ore pe săptămâna la universitate (2-4 ore pe zi), câteodată ai și zile libere. Anul trecut, de exemplu, aveam cel puțin o zi liberă în fiecare săptămâna. Programul este lejer dar asta nu înseamnă că stai degeaba. În afara programului se presupune că  aprofundezi subiectele abordate în săptămâna respectiva, nu sunt teme, există proiecte (de grup sau individuale) și examene. Cerințele proiectului sunt disponibile de la începutul anului deci nu există eterna scuză „nu am știut”.

Care ar fi trei sfaturi importante de care ar fi bine să țină cont colegii tăi mai mici de liceu?

Să nu se bazeze pe promisiuni din partea nimănui.

Să nu dea înapoi. Este important să știe că dacă au plecat la studii în strainatate și din diverse motive ar vrea să se întoarcă acasă, să o facă cât mai repede sau deloc.

Să nu le fie frică. Este un sfat foarte general, dar am observat că oamenilor le este frică cel mai mult de a avea cunoștințe, probabil pentru că asta îți aduce și multe responsabilități. Asta aduce însă și putere.