Aventura H.U. - Toate pânzele spre Utrecht (Ep. I)

Dacă citești aceste rânduri cântărind decizia venirii la University of Applied Sciences Utrecht, dacă destinația ta este Olanda, iar întrebările cu privire la studiile și viața de aici rămân fără răspuns, ești în locul potrivit. Acum un an și jumătate am fost ca tine.

"Aventura H.U." e un proiect desfășurat de Edmundo, în colaborare cu Universitatea de Științe Aplicate Utrecht, cunoscută ca și H.U. (Hogeschool Utrecht), prin care acestea doresc să ofere mai multă lumină asupra unui mediu nu foarte cunoscut sau populat de către români. Vei găsi aici scurte povestiri despre cum eu, ca student aici, am întâmpinat fenomenul Olanda, mediul universitar Olandez, și lucruri care te vor ajuta pe parcursul călătoriei tale, îti vor răspunde la întrebări sau se vor fi dovedit a fi pur și simplu o lectură plăcută. Pentru început, cine sunt eu?

Mă numesc Samuel Haret, locuiesc în Leidsche Rijn (un cartier din marginea Utrechtului) și studiez International Business and Management Studies la H.U.. Sunt născut in Bârlad, oraș pe care l-am lăsat în urma în august 2013, în dorința de a-mi urma visurile de realizare spre țări îndepărtate. Te voi ruga, cititorule, să treci cu răbdare prin acest prim episod al seriei, deoarece va fi unul puțin mai stufos decât urmatoarele, având în vedere că va trebui să facem cunoștință. 🙂 De asemenea, dacă citind această serie, se nasc mai multe întrebări sau din dorința de a explica unele aspecte, le voi neglija pe altele, te rog să îmi scrii acest lucru în secțiunea de comenturi! We aim to please everyone! Să trecem acum la lucrurile mai practice. Cred ca până acum, lucrurile care mi-au rămas adânc gravate in minte sunt:

1. Determinarea te va duce departe! Uneori compensează mai mult decât orice alt factor, așa că daca o ai, ține cu dinții de ea!
2. În același timp, determinarea nu e întotdeauna de ajuns! Deși poate muta munți, uneori e nevoie de mult noroc, iar alte ori, deși ambele sunt prezente, obstacolele sunt mult prea mari, iar riscul de a nu le trece nu merită încercarea. De aceea, curajul trebuie însoțit deseori de un realism sănătos.

Așa cum spuneam anterior, călătoria mea a început în august 2012, când am decis să pornesc spre Utrecht cu o lună mai devreme, deși știam că facultatea va începe pe 3 septembrie. Eram atunci încrezător ca îmi voi putea găsi un loc de muncă relativ ușor, și cum scopul principal al venirii mele aici era studiul, m-am gândit ca ar fi bine sa rezolv ''treaba cu munca'' rapid, pentru ca apoi să mă pot concentra asupra facultății. Discutasem în prealabil cu SSH, companie care colaboreaza cu H.U. pentru a oferi cazare noilor studenți internaționali (pentru un preț ceva mai piperat, care te va scuti de căutări și emoții extra) și îmi făcusem contract pentru un an pe o cameră pe care nu o văzusem, a unei persoane pe care nu o cunoșteam. Am discutat la telefon cu Landlord-ul (persoana care deține camera), și s-a oferit să mă ia de la gara din Utrecht cu mașina, lucru care mi s-a părut a fi foarte amabil.

Am călătorit cu autocarul, deoarece era ceva mai ieftin, și m-am gândit că va fi o modalitate de a vedea ceea ce am pierdut timp de 18 ani între granițe... s-a dovedit a fi o mare greșeală! Am mers in jur de două zile și două nopți, călătorie care a părut să fie mai lungă decât cea a Vitoriei Lipan. Avertisment: dacă decideți să luați autocarul, vă vor aștepta nopți de nesomn, disconfort accentuat și o călătorie per total extrem de neplăcută. Când am ajuns în Utrecht, am simțit un amestec de bucurie si frică, totul era complet necunoscut! Nu aveam nicio modalitate de a telefona în Olanda, iar noțiunea de roaming (posibilitatea de a folosi cartela unei țări în altă țara, ex: cartela mea de Orange în Olanda) îmi era foarte puțin, spre deloc cunoscută. Din fericire, am găsit un tânăr binevoitor care a fost de acord să-mi ofere 1 minut pe mobilul lui pentru a-mi suna Landlordul. Aș vrea să precizez ca deși pare că eram aerian din orice punct de vedere, în mod normal mă consider o persoană organizată, care de obicei are orice acțiune plănuită din punct în punct. Cu toate acestea, detalii precum faptul ca Eurolines își lasă pasagerii într-o gară în care nu exista decât un singur magazin cu sucuri și cornuri, aspecte de natura aceasta îmi erau necunoscute complet. Am reușit într-un sfârșit să dau de Landlord, iar acesta m-a condus spre Jaguarul lui roșu aprins (da, același lucru l-am gândit și eu! 😀 ). M-a condus apoi spre apartament, unde am reușit să-mi văd camera, să cunosc colega de apartament și să mă acomodez. Plăteam 400 E pentru o camera care avea cred că 10-12 metri pătrați, într-un apartament de condiții similare apartamentelor studențești din capitală, și aflat în cartierul cel mai rău famat al Utrechtului, Kanaleneiland. Nu doresc, prin aceasta, să pun compania de cazări într-o lumina nefavorabilă, ci doar să prezint condițiile. Prețul cazării este unul extrem de mediocru, iar expresia ''rău famat'' s-a dovedit a fi ușor exagerată, având în vedere că proveneam dintr-un cartier mărginaș al unui oraș din județul Vaslui. Partea bună în legătura cu afacerea era faptul că Kanaleneiland e foarte populat de turci și marocani, naționalități populare în Olanda, din motive la care poate vom ajunge într-un alt episod. Ce are de-a face asta? Veți regăsi multe din produsele din copilărie (gen Mirinda) printre ceea ce vând ei, plus franzele (pâinea nu e tocmai punctul forte al olandezilor)! Partea mai puțin bună a fost faptul ca am fost nevoit să platesc cazarea pe două luni plus un depozit de 150, ceea ce m-a dus la un total de 950 E din prima. Primul contact cu facultatea? În al doilea episod!

Tot ziens!