De la „nu știu ce să aleg” la facultatea potrivită

Despre decizia de a studia în străinătate

1. Cum ați ajuns la decizia că studiile în străinătate sunt cea mai bună opțiune pentru copilul vostru?

Fiica mea nu știa ce facultate să urmeze și acest lucru o necăjea. Am participat apoi la un Târg al Universităților la București și acolo am descoperit VIA University College din Danemarca la care am găsit specializarea Fashion Design. Căutam ceva potrivit pentru ea, care este talentată la desen. De asemenea, îi place foarte mult limba engleza și după Târg, am început să strângem informații despre studiile în străinătate. Am vizitat împreună cu fiica VIA University College, ne-a plăcut tare mult. Am văzut că în sfârșit, pare că și-a găsit liniștea și calea. Ne-a plăcut ideea de a studia în străinătate pentru că acolo se pune mare accent pe studiul individual, studiul în echipă, lucrează la multe proiecte practice și mai puțină teorie și ore nesfârșite în sala de curs.

 

2. Ce rol ați avut în alegerea universității și a programului de studii? A fost aceasta o decizie comună în familie?

Ea a fost încântată după târg și eu am susținut-o. Am ales mai multe opțiuni, a fost acceptată condiționat la toate (Breda University of Applied Sciences – Creative Business, NHL Stenden University of Applied Sciences – Creative Business, InHolland University of Applied Sciences – Creative Business), dar ea a luat decizia finală de a pleca în Olanda (Saxion University of Applied Sciences – Fashion and Textile Technologies), nu în Danemarca.

 

3. A fost această alegere planificată de mult timp sau a apărut recent ca o opțiune?

Decizia a fost luată în clasa XII-a, în octombrie, în urma vizitării Târgului. Nu ne-am gândit deloc la aceasta opțiune înainte de Târg. Ne gândeam și în țară la o facultate de arte, dar nu eram hotărâți.

 

4. Ați avut rețineri legate de plecarea copilului în străinătate? Dacă da, cum le-ați gestionat?

Nu am avut rețineri, am văzut cât de hotărâtă este, sunt încrezătoare că totul o să fie bine. Din contră, credem că este o oportunitate foarte mare să vadă alți oameni, alte țări, alte culturi.

Despre procesul de aplicare

1. Cum a fost pentru voi, ca părinți, procesul de aplicare la universități din străinătate? A fost dificil să înțelegeți cerințele academice și administrative?

Da, mie mi s-a părut greu la început, nu știam nimic, îmi era frică să nu greșim, deși citeam toate cerințele, informațiile.

 

2. Cât de mult sprijin ați primit de la EDMUNDO și cât de implicat ați fost în procesul de aplicare?

Cu Edmundo am avut o ședință gratuită în care am explicat ce doream și ei mi-au trimis toate informațiile, mi-au răspuns la toate întrebările, mi-au povestit despre toate etapele. Iar consilierul nostru, Marina Gogioiu, a fost foarte prietenoasă, deschisă, răbdătoare, ne-a sprijinit în toate și ne-a răspuns la toate întrebările. Ne-a ajutat în toate etapele cu foarte multă implicare. Recomand din toată inima o colaborare cu Edmundo.

 

3. Ce documente și proceduri au fost cele mai dificile sau consumatoare de timp pentru voi și copilul vostru?

Scrierea scrisorii motivaționale și crearea contului pe platformă.

 

4. Cum v-ați gestionat emoțiile și stresul legat de acest proces? Ați avut momente de incertitudine sau de îngrijorare?

Da, de la început aveam foarte mari emoții să nu greșim ceva, să nu uităm ceva, să respectăm termenele limită, dar cu ajutorul consilierului, am depășit orice dificultate.

Despre planificarea plecării:

1. Cum vă pregătiți emoțional pentru momentul în care copilul vostru va pleca din țară anul viitor?

Fiica mea deja este în Olanda de câteva zile. Am plecat cu mașina 2000km ca să îi fim alături în această importantă schimbare. Am avut emoții, încă mai am, dar știu că ea se va descurca și se va integra.

 

2. Ați început deja să faceți aranjamente pentru plecarea lui/ei (bilete, cazare, organizare financiară etc.)? Cum gestionați aceste aspecte?

Am pregătit din timp totul legat de cazare. Am găsit o absolventă a Universității Saxion care era din București și care căuta o chiriașă pentru camera ei și a apelat la Edmundo, astfel ne-am găsit reciproc. Ne-am împrietenit cu familiile și ne-a ajutat foarte mult.

 

3. Ce planuri aveți pentru a menține legătura cu copilul vostru după ce va pleca? Ați discutat despre cât de des veți comunica?

Eu sunt pe ‘fir’ ori de câte ori este nevoie, sunt aici pentru ea și o voi susține mereu. Nu am stabilit cât de des vom comunica, îi dau timp și spațiu, iar ea știe că eu sunt alături pentru orice.

 

Despre aspectele financiare:

1. Cum ați planificat din punct de vedere financiar această etapă? Ați primit sau căutat burse, împrumuturi sau alte forme de sprijin financiar?

Da, am căutat informații despre împrumuturi, dar în primul an, am decis să mergem cu propriile finanțe, fără ajutor. Vedem pentru anii următori.

 

2. Ați discutat cu copilul despre gestionarea bugetului și costurile vieții în străinătate? Ce măsuri ați luat pentru a-l ajuta să fie pregătit?

Da, știe câți bani alocam lunar și știe că ne vom adapta pe parcurs. Înțelegem că primele luni vor fi de acomodare, de aceea nu există foarte mare presiune pe cât cheltuie, pe o posibilă angajare. Vom observa cum decurg lucrurile și ne vom adapta.

Despre emoții și tranziția către viața de student

1. Cum credeți că se va descurca copilul vostru în noul mediu? Ați discutat despre eventualele provocări academice și personale pe care le-ar putea întâmpina?

Cred că este un copil descurcăreț, isteț, puternic, independent și se va descurca cu siguranță. Am discutat și despre provocările academice și despre greutăți, știe că în viață nu este totul lin și neted, dar împreună putem trece peste toate. Are sprijinul nostru.

 

2. Cum vedeți rolul vostru ca părinte în perioada următoare? Credeți că va fi greu să vă adaptați la ideea că va fi departe pentru o perioadă lungă?

Încă nu știu cum o să ne fie, știm cu toții că este o schimbare mare pentru toată familia, încercăm să fim optimiști și eu personal mă bucur tare mult că ea are ocazia să facă facultatea în Olanda, într-un oraș frumos, cu colegi din multe țări, are ocazia să vorbească în engleză majoritatea timpului, are ocazia să lucreze part-time și să vadă cum se câștigă banii proprii, are ocazia să învețe totul despre design vestimentar, să viziteze alte orașe, alte țări.

 

3. Există temeri specifice pe care le aveți cu privire la plecarea copilului? Dacă da, cum le gestionați?

Da, am emoții cu mâncarea, cum o să-și gătească, dar sper să învețe cât mai repede și să se alimenteze corespunzător, deoarece va avea nevoie de energie. Iar la facultate știu că o să primească sprijin și susținere de la cadrele didactice și de la persoanele care se ocupă de integrarea studenților străini.

Sfaturi pentru alți părinți:

1. Ce ați învățat până acum din acest proces și ce ați recomanda altor părinți care urmează aceeași cale?

În general, evit să dau sfaturi, deoarece drumurile fiecărui om diferă, dar sigur aș recomanda oricui și oricând să apeleze la Edmundo, este cea mai bună decizie luată de noi. Probabil aș putea să dau sfaturi după un an de studiu al fetei. Am un carnețel în care îmi notez cât de cât evenimentele.

 

2. Care au fost cele mai mari provocări pentru voi și ce sfaturi aveți pentru alți părinți care își trimit copiii la studii în străinătate?
3. Ce resurse sau sprijin considerați că v-ar fi fost de folos la începutul acestui proces și ce i-ați sfătui pe alți părinți să caute?